Afecțiuni scalp
Alopecia areata este o afecțiune a cărei simptom principal este căderea părului de pe zone bine delimitate, de obicei de formă circulară.
Cauza alopeciei areata nu este complet elucidată, există însă indicii care dovedesc că este o afecțiune autoimună, cu caracter inflamator și cu evoluție imprevizibilă. Se poate asocia cu alte afecțiuni autoimune (ex. afectiuni tiroidiene, dermatita atopica etc.) și cu dereglări ale sistemului imunitar.
Plăcile de alopecie areata apar treptat, devenind vizibile odată ce se extind ca dimensiune.
Ca și localizare, acestea pot apărea pe scalp, în barbă (la bărbați), în zona sprâncenelor, a genelor sau pe alte arii ale corpului.
Diagnosticul se stabileste clinic si dermatoscopic, insa in functie de caz poate sa fie necesara recoltarea unei biopsii cutanate sau efectuarea de analize de sange pentru evaluarea completa a cazului.
Boala are o evolutie imprevizibila, in cazul formelor usoare, cu afectare limitata, parul se regenereaza spontan in decurs de 6-12 luni. Insa, exista si forme extensive, in care alopecia areata poate evolua spre alopecia universalis – situație în care scalpul rămâne în totalitate fără păr.
Tratamentul alopeciei areata se stabileste in functie severitatea si extensia bolii. Se folosesc o serie de optiuni terapeutice locale, cum ar fi preparate cortizonice topice, minoxidil, injectare intralezionala cu cortizon in cazul formelor usoare sau tratamente sistemice cu cortizon (tablete/puls-terapie) sau alte preparate imunomodulatoare, in cazul formelor severe, sub supraveghere medicala.
Alopecia Androgenetică
Este cea mai frecventa forma de cadere de par, reprezentand aproximativ 95% din totalul cazurilor de alopecie.
În principal pacienții observă „retragerea” marginii frontale și laterale a liniei de inserție a părului, asociată cu o subtiere progresivă a firelor de par in zona anterioara (frontala, parietala) si occipitala a scalpului sub influenta hormonala. Firele de par din aceste zone se subtiaza treptat, iar in final isi inceteaza cresterea.
Afecțiunea apare în majoritatea cazurilor la bărbați, insa, mai putin frecvent pot fi afectate si femeile.
Alopecia androgenetică, după cum o trădează denumirea, este determinată genetic, transmițându-se de la o generație la alta. Pacientii cu acest acest tip de alopecie au rude de gradul I sau II care se confruntă cu aceeași problemă, iar femeile afectate pot avea si dereglări hormonale asociate căderii părului (ex. sindromul ovarelor micropolichistice).
Boala debuteaza in adolescenta si are evolutie lenta, progresiva pana la varsta de aproximativ 65 de ani.
Diagnosticul se stabileste de regula pe baza examinarii clinice si dermatoscopice a scalpului, asociat cu istoricul caracteristic a bolii.
Modelul masculin de pierdere a părului în alopecia androgenetică
Modelul feminin de pierdere a părului în alopecia androgenetică
Tratamentele actuale au capacitatea de a stopa sau a incetini evolutia bolii si de a regenera firele subtiate, insa boala fiind determinata genetic, tratamente trebuie urmate pe termen lung, practic toata viata, pentru mentinerea rezultatelor. In cazul stoparii tratamentului, boala isi reia progresia.
Printre optiunile de tratament se numara minoxidil sub forma de solutie sau spuma, Finasterida, iar ca tratamente adjuvante mezoterapia scalpului (cocktail de vitamine si minerale care stimuleaza cresterea parului) si PRP (plasma autologa bogata in trombocite si factori de crestere), numita si „terapia vampir”.
Pentru a acoperi zonele de alopecie se poate efectua transplant de par, fiind disponibile pe piata tehnici moderne, minim invazive, de tip FUE (extractie de unitati foliculare) asistate robotic – Smartgraft.
Psoriazisul scalpului
Psoriazisul este o afecțiune autoimuna, mostenita genetic a pielii. Simptomele lui sunt aparitia de placi roșiatice, acoperite de scuame (foițe de piele uscată, asemănătoare mătreții) de culoare alb-sidefie.
Plăcile de psoriazis sunt bine delimitate de pielea sănătoasă din jur. Ele pot fi asimptomatice sau asociate cu prurit (mâncărime) și cu desprinderea acestor fâșii de piele de pe suprafață, lăsând în urmă o piele roșie, subțire și inflamată. De obicei psoriazisul are evolutie imprevizibila, cu faze active și faze în care simptomele dispar complet sau parțial.
De cele mai multe ori, plăcile de psoriazis de pe scalp sunt asociate si cu leziuni pe alte parti caracteristice ale corpului (ex. coate, genunchi) si posibile leziuni unghiale. Cel mai frecvent leziunile de psoriazis se situeaza in zona cefei, însă pot fi afectate și alte zone sau chiar scalpul în totalitate. Deși psoriazisul scalpului este, de cele mai multe ori, ușor de camuflat de către podoaba capilară, pacienții pot fi puși în situații jenante datorită desprinderii scuamelor, care pot fi confundate cu forme accentuate de mătreață.
Căderea părului nu este un simptom specific al psoriazisului, ea poate apărea datorită inflamației și a faptului că pacienții își scarpină frecvent leziunile pruriginoase. În aceste cazuri, odată inițiat tratamentul, inflamația și pruritul vor dispărea, iar părul va crește din nou.
În extrem de puține cazuri boala afectează pielea în profunzime și duce la o fibrozare a acesteia în jurul foliculilor de păr, ceea ce are ca rezultat distrugerea acestora, lăsându-i incapabili să producă fire noi de păr. Această reacție secundară a psoriazisului scalpului se numește alopecie cicatricială.
Diagnosticul se pune pe baza examinarii clinice si dermatoscopice si poate fi necesara efectuarea unei biopsii de scalp.
Tratamentul difera in functie de severitatea afectarii si extensia leziunilor. Se utilizeaza sampoane keratolitice, solutii/geluri cu cortizonice locale, calcipotriol, fototerapie in cazul formelor limitate si retinoizi sistemici, metotrexat sau alte imunomodulatoare in cazul formelor severe.
Dermatita seboreică
Dermatita seboreica, numita si matreata, este o afecțiune cronică, recurenta a pielii care apare în zonele bogate în glande sebacee de la nivelul fetei si scalpului, precum: frunte, sprâncene, zona nasului, zona urechilor, piept, scalp, etc.
Se manifesta prin aparitia de zone rosii acoperite de scuame alb-gălbui la nivelul scalpului, sprancenelor sau a altor zone caracteristice. Mâncărimea este un simptom foarte frecvent al acestei afecțiuni.
Nu se cunosc cu precizie cauzele dermatitei seboreice, însă de regula apare sau se agraveaza in conditii de stres.
Scărpinatul excesiv, suprapunerea infecțiilor fungice (asociere frecvent întâlnită), creează o stare de inflamație a scalpului, care poate duce la căderea părului și afectarea procesului normal de regenerare in perioada de activitate a bolii. Din fericire, caderea parului este temporara si odata cu tratamentul dermatitei seboreice, se va regenera.
Tratamentul dermatitei seboreice se efectueaza cu ajutorul unei combinatii de preparate pe baza de cortizon, antifungice si keratolitice sub forma de solutii, sampoane, creme sau chiar tratament oral, in functie de zonele afectate.
